Cea mai veche biserică, ascunsă între blocuri
"Ceea ce este Catedrala Sfântului Petru din Roma pentru locuitorii ei, aceea este și biserica Bucur pentru bucureșteni". Așa i-a spus regretatul părinte Teoctist primarului Capitalei din 1987, Constantin Olteanu, pe vremea când acesta, la coman da comuniștilor, a vrut să demoleze cea mai veche biseică din București. De atunci, mii de oameni au trecut pragul micuței clădiri și au fost fascinați de ea, chiar dacă vechimea ferestrelor contrastează cu termopanele clădirilor din zonă.
De-o parte și de alta a bisericuței s-au ridicat clădiri înalte, moderne, de firme. Doriana Călin, angajată în clădirea de birouri din stânga bisericii, spune că habar nu avea că trece zilnic pe lângă cea mai veche biserică a Bucureștiului.
Biserica "Bucur Ciobanul" nu are "act de naștere" oficial, ea apărând o dată cu întemeierea Bucureștiului. Se spune că, pe la anul 1400, ciobanul Bucur, păscându-și oile pe colinele păduroase ale Dâmboviței, a durat aici, pe malul gârlei, o bisericuță de lemn, ca să-i fie sieși și moștenitorilor săi lăcaș de rugăciune.
Singura inscripție care îi atestă ctitorirea a fost găsită în temelia tinzii Mănăstirii Radu-Vodă, de vizavi, și spune: "Io, Mircea I Basarab, Domnul Țării Românești, Duce al Făgărașului și biruitor al ținutului Dobrogei de peste Dunăre, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila de lângă Dâmbovița...".
Preafericitul Teoctist a salvat-o de la demolare
Preafericitul Teoctist a salvat-o de la demolare
Distrusă de un incendiu și restaurată de mai multe ori, de-a lungul timpului, bisericuța era să fie rasă de pe fața pământului, în perioada comunismului. Patriarhul Teoctist a fost cel care a salvat-o. "Prin 1976-1977, în locul ei trebuia să fie un bloc. După ce a intervenit Preafericitul Părinte pe lângă primarul de la acea vreme, arhitecții de la Proiect București au rătăcit macheta bisericuței tocmai când trebuiau să prezinte tovarășului Ceaușescu planurile zonei.
Biserica aceasta este Bethleemul Bucureștiului, iar acum e în curs de restaurare. De o lună și jumătate, cu ajutorul enoriașilor, al secretariatului de stat pentru culte și al primăriei, au început lucrările", a spus preotul paroh Ionuț Bărbulescu.
Pe Petre Budure l-am găsit în biserica din vârf de deal, rugânduse. Spune că de un an , de când a descoperit-o, vine de patru ori pe săptămână, să se liniștească.
Pe Petre Budure l-am găsit în biserica din ...
În momentul de față, biserica abia cuprinde enoriașii care vin la slujbe. "De Paște, se stă în stradă, iar părintele slujește afară, în curte. E superb aici. Îmi place că e micuță, intimă, ca într-o familie, iar vechimea nu mă sperie, dimpotrivă. Îmi dă un sentiment părintesc gândindu-mă că generații întregi s-au rugat aici, poate chiar bunicii mei", mărturisește Petre Budure, un bucureștean de 65 de ani.
Distrusă se pare de un incendiu, în secolul XVII, biserica a fost rezidită între anii 1632-1645 pentru a fi capelă a cimitirului Mănăstirii Radu-Vodă, iar apoi închisă, de la începutul secolului al XIX-lea până la 24 iunie 1938. Un alt pericol era să o pască în perioada comunismului, dar a fost salvată de la demolare de Preafericitul Părinte Teoctist.
|