Dreptatea lui Dumnezeu ni se dezvaluie fiecaruia numai in masura in care ne impartasim de El, intru cuget smerit si ascultare (taierea voii).
Pentru omul autonom, omul egoist, forul suprem va fi intotdeauna dreptatea sa. Dreptatea lui Dumnezeu ii apare acestuia ca fiind intr-un permanent raport conflictual cu dreptatea sa. Acesta chiar daca isi afirma credinta in Dumnezeu, va avea momente cand o sa vada in El un Dumnezeu nedrept. Cu alte cuvinte, va ajunge el insusi un judecator al lucrarilor lui Dumnezeu.
|