Citat:
În prealabil postat de alecsandru
Despre Martin Luther (1483-1546) s-a scris ca a fost o personalitate de exceptie, uriasa,o mare de puteri, de impulsuri, de cunostinte, de nerabdare, " plina (aparent, si pentru cei care n-au inteles, si nu inteleg pana astazi miezul mesajului sau!) de contradictii interioare, cladita din extreme si exprimata in paradoxuri" (si stau si ma intreb???, oare nu este ortodoxia cea mai paradoxala -pt. stiinta profana mai ales (cea cu putintel Duh, sau chiar fara si cea inchipuita!), deci nu este ortodoxia cea mai paradoxala invatatura [color=red]de credinta[/color])?
Pe Luther unii l-au prezentat ca "pe un apostol, sau profet prin gura caruia a grait Duhul Sfant, cum n-a mai facut-o de la Pavel incoace, ori mai simplu ca pe un filosof religios de geniu...................."
Pentru Luther insa credinta ramane doar la nivel abstract, metaforic, si nici decum o aplicatie a harismelor Lui Dumnezeu in viata de fiecare clipa a fiecaruia dintre noi, dreptatea este doar o idee de speculat in diverse sisteme, inclusiv filosofice, nicidecum fundamentul care sustine intreaga creatie, si naste cu necesitate clipa de clipa existenta.
|
Din ce stiu eu despre viata lui Luther, credinta lui nu a fost deloc la un nivel abstract si metaforic, ci a fost adanc traita. Am mai citit si vazut ceva doc despre viata lui, si am ramas profund impresionata. Trebuie curaj, si o reala iubire de Hristos, ca sa te ridici, singurel, impotriva unui sistem urias, si sa le spui alor tai ca is "pe langa..". Trebuie sa-l iubesti cu adevarat pe Hristos, ca sa nu induri hulirea numelui Sau, sa nu suporti minciuni in numele Sau, ca sa te infurie ca asa zisi slujitori ai Domnului profita de numele Sau pentru bani sau alte interese meschine.
Trebuie sa fii un erou al crestinismului, ca sa aduci o reforma de o asemenea amploare.
Am citit ca a trecut prin groaznice perioade de intuneric, de deznadejde, de atacuri demonice fatise, de singuratate, de parasire din partea "fratilor" de credinta, si nici putere sa se roage nu mai gasea in el. Tot ce putea era sa scrie cu degetul pe praful de pe masa..numele lui Hristos.
Din ce stiu despre Luther, il consider un "nebun" pentru Hristos. Un luptator pentru dreptate, pentru Adevar, pentru Neprihanire. Un deschizator de drumuri. Un om pentru care nu pot avea decat respect, onoare, si admiratie