Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului (In. 5, 22).
Din acest verset intelegem faptul ca Fiul primeste ca om puterea de a judeca. Intrucat, ca Dumnezeu, El poseda aceasta putere din vesnicie.
Sfantul Chiril al Alexandriei, in Comentariu la Evanghelia de la Ioan, spune, in acest sens, ca Fiului "I s-a dat puterea de a judeca de catre Tatal, nu ca Celui ce este in afara acestei puteri, ci ca Celui ce este om prin iconomie (intrupare), invatand ca este propriu firii dumnezeiesti, in chipul cel mai cuvenit, sa judece toate, iar inlauntrul ei se afla si El. Caci, intrucat e Cuvantul si Dumnezeu, are de la sine stapanirea peste toate, dar, intrucat S-a facut om, marturiseste in chip cuvenit ca a primit aceasta stapanire".
Pornind de la cele aratate de Sfantul Chiril, Parintele Dumitru Staniloae puncteaza ca Iisus Hristos, "spunand ca Dumnezeu Tatal I-a dat Lui toata judecata, arata ca, pe de o parte, El e si Dumnezeu, caci n-ar putea exercita stapanirea deplina asupra tuturor daca I-ar fi data numai din afara, pe de alta, ca e si om, intrucat a primit si in calitatea de om aceasta putere si stapanire absolute.
Pe de o parte, are in Sine aceasta putere absoluta, ca Dumnezeu, pe de alta, Si-a dat-o Siesi ca Celui ce este si om.
Omul este ridicat in Hristos la suprema cinstire. Dar nu numai Hristos Omul judeca in El, ci si oamenii care sunt judecati, caci li s-a dat cinstea sa fie judecati de catre Unul dintre ei, care intelege toate ale lor si traieste solidar cu ei" (nota 464).
|