[dobrin7m]

Ma iertati

Sa nu retezam puntea pe care paseste cineva din dorinta de a veni spre noi. Chiar daca paseste stangaci, chiar daca paseste doar cu un picior inainte si se clatina, si nu stie sa mearga drept pe acea punte, se ne rugam pentru el sa nu cada in prapastie si sa intindem mainile sa il prindem sa ii spunem ca il asteptam sa vina la noi. Vom vedea ca cu cat ajunge mai aproape de noi cu atat pasii sunt mai siguri. Cand va fi doar la un pas de noi il va face alergand.

Privindu-l asa de la capatul puntii il vedem neclar, in ceata, ca e departe. Si poate o sa ii vedem parul negru cand de fapt este grizonat, poatea haina ni se pare ciudata, de culoare spalacita, poate o sa ne inchipuim chipul lui neputand sa il vedem clar, mijind ochii. Insa vom vedea, ca cu cat se apropie mai mult de noi cu atat mai clar il vom vedea. Si vedem cum negrul parului devine gri, cum haina sa devina curata si vedem cum chipul lui se desluseste.
Cand ajunge la noi si vom sta fata in fata sa ne privim vom vedea ceva surpinzator: ca poarta un chip cum purtam si noi: chipul lui Hristos. Nu ne mai ramane de facut decat sa spunem frate draga, sora draga vino ca te asteptam, poate esti flamand, bucatele te asteapta dupa asa o osteneala.

Sa nu uitam sa mergem pe punti catre fratii nostri. Si sa nu uitam cand plecam la drum sa il rugam pe Hristos sa vina cu noi. Calatorind astfel vom ajunge astfel cu bine la final.