[Sara I]

Ca si necrestin, mi-au placut "Lupul de stepa", Herman Hesse, cred.."Medelenii" lui Teodoreanu, .."La rascruce de vanturi"..."Pascalierul", si alte nuvele de Agarbiceanu...

Cand am devenit crestin, mi-au placut mult "Talita Kumi - Inviind pe drumul Damascului", de Ecaterina Fermo, poeziile lui Nechifor Crainic, Traian Dorz, scrierile sf Siluan, Simeon-Noul Teolog, Arsenie Papacioc..Rafail Noica, Siluana Vlad, Danion Vasile...

Multi dintre noi, cei care venim la credinta in Hristos, Mantuitorul si Domnul nostru, din ateism si alte rataciri, venim sovaielnici si speriati intre voi, vinovati, confuzi, facem urat si mai vorbim golaneste, ca sa ne mascam teama, in general frica de respingere, pentru ca nu stim mai nimic despre viata de obste, suntem "nedusi la biserica", vorba aia, si asupra noastra au mare impact cei mentionati mai sus, pentru ca vorbesc un limbaj accesibil noua, si nu unul atat de teologic incat sa nu intelegem nimic, sau atat de "sfant" incat sa ne faca sa ne simtim si mai mizerabili si patetici si groaznic de pacatosi decat ne simtim deja, ci dimpotriva, citindu-i sau ascultandu-i pe ei, ne simtim intelesi, nejudecati, nedispretuiti, incurajati, iertati si iubiti..si vietile lor, cuvintele lor, scrierile lor, pentru noi sunt ca un izvor vindecator si curatitor...Mesajul lui Dumnezeu prin ei catre noi este ceva de genul..."hai, copile, ca se poate..stiu ce-ai facut, cum ai trait, si totusi, esti al Meu, te-am asteptat cu mult dor, vreau sa indrept viata ta, ca sa ai parte de zile bune si fericire, cum inca nu ai cunoscut...si vreau sa Ma cunosti ca Acela care nu te va parasi niciodata..si-ti Voi fi alaturi, prin tot ce vei trece, si la bine, si la rau...si daca tu nu alegi de buna-voia ta sa pleci de la Mine, Eu..sunt Acela Care, niciodata, si sub nici o forma.. "Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi".(Evr, 13:5)

Lor, si celor ca ei din zilele noastre, care nu se scarbesc de noi, prinsii de razboi, fosti atei, pagani, pacatosi groaznici, lepadaturi ale lumii acesteia, ci vin cu bratele deschise sa ne intampine, ba se mai si baga dupa noi prin canale, prin bolnite, prin puscarii, printre drogati, alcoolici, etc, si daca-i batem, sau scuipam, sau injuram, plang, nu raspund raului cu rau, ci se roaga pentru noi cu mai mare ardoare, ne dau literal, si haina de pe ei daca noi nu avem, si impart cu noi coltul lor de paine,...fac o plecaciune de mare respect in inima mea, nu ca unui idol, ci ca unui OM, si ma rog ca Insusi Dumnezeu, Atotputernicul, Iubitorul de oameni,..sa fie rasplata ostenelilor lor...

Scuze de divagatie, dar cartile astea imi place cel mai mult sa le citesc, ma marcheaza, ma amprenteaza..ma fac sa-mi doresc sa fiu...Om... Epistolele vii ale lui Hristos, care umbla printre noi in trupuri de om, in zilele noastre...