[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Asta doar daca ne referim la cunoasterea in amanuntime a dogmelor, dar altfel nu e deloc adevarata, nu se poate boteza sau numi credincios cineva care nu stie nimic despre crestinism sau ortodoxie.
De asta se si numesc credinciosi, pentru ca ei cred macar in dogmele de baza, macar in Dumnezeu, adica in Dumnezeul Treimic. Nu e credincios cel ce crede ca girafa are gatul lung, ci cel ce crede cateva dogme macar de baza.
De aceea avem revelatia, pentru ca noi nu mai putem afla adevarul prin revelatie, trebuie sa il auzim sau citim. Un om care se naste si nu aude niciodata adevarul nu are cum sa il stie decat daca il cauta si il aude/citeste.
Mai exista si revelatia, dar oamenii obisnuiti au parte de acest mod de aflare a adevarului? Ca Avraam, Moise, etc.

In schimb cineva afla adevarul tot datorita ajutorului lui Dumnezeu. Avem explicatia foarte frumoasa in pasajul cu sfantul sutas Corneliu. Ingerul spune ca i-a vazut faptele bune si de aceea Domnul il aduce la cunoasterea adevarului. Adica il lumineaza. Iar Sf. Petru cand vine ii povesteste crezul si ei primesc harul crezand, inainte chiar sa fie botezati.

Ca apoi noi ne induhovnicim si crestem in intelegere e dupa aceea, dupa ce inanteaza cineva pe calea credintei. dar nu inainteaza fara sa stie nimic, crede in ceva abstract.
Cum am mai repetat, e nevoie concomitent de credinta, fapte si har. Cineva crede in Zeus si face fapte bune. Se mantuieste?
Sau japonezii nu isi iubesc si ei copii si familia? Numai crestinii?
Cred ca asta cu accentul pe fapte e de la catolici, de aceea protestantii au protestat si au cazut in extrema cealalta, doar credinta si har.

Da, la asta m-am referit. la cunoastrea in amanuntire a dogmei , la cercetarea ei in amanunt fara traiere si la pericolul caderii in pacatul mandriei si deci al nedobandirii Harului.
De acord, spunem acelasi lucru dar diferit. E nevoie concomitent de credinta , fapte si Har. Asa spun si eu.