[cristiboss56]

Cuvinte pline de miez
Povestea vorbeşte de: simţul datoriei, compasiune şi iubire, iubirea de aproape, generozitate.
Undeva la munte, pe o cărare îngustă, am întâlnit un băiat slăbuţ, care‑şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu uşurinţă, că micuţul era prea greu pentru puţinele lui puteri. I‑am spus cu inima strânsă de milă:
–Băiete, ce grea povară duci în spate!
El mi‑a spus cu reproş în glas, prividu‑mă mirat:
–Nu este o povară, este fratele meu!
El a plecat mai departe.Am rămas mut şi uluit. Tocmai primisem o lecţie de viaţă. Când îmi pierd tot curajul şi durerile oamenilor ori necazurile, mă copleşesc, cuvintele acelea pline de miez, îmi amintesc: Nu este povară, este fratele tău!
Spunem povestea: copilului, soţului, colaboratorului egoist,
celui care nu se gândeşte decât la propriul bine, omului fără simţul datoriei, aceluia ce nu cunoaşte compasiunea, tinerilor, pentru a învăţa iubirea de aproape.
Porcii spinoşi
Povestea spune: împreună suntem puternici, trebuie respectată libertatea individului, calea de mijloc e mai bună.
O turmă de porci sălbatici păştea în tundra îngheţată a Siberiei polare. Căutau licheni cruţaţi de ger, ca să‑şi potolească foamea. Deodată s‑a stârnit o grozavă furtună şi Crivăţul s‑a pornit să sufle, tot mai dezlănţuit. Temperatura scădea vertiginos. Vântul îngheţat pătrundea prin firele aspre, ca nişte ţepi, cu care sunt acoperiţi porcii spinoşi. Cu o mişcare instinctivă, turma se strânge, pentru a se feri de vânt şi ger. Se înghesuie unul în altul. Tot mai aproape, strâns lipiţi, trup lângă trup, pentru a scăpa de îngheţ şi pentru a găsi un stop de căldură, în trupul celuilalt…Dar cu cât se strâng mai tare, unul lângă altul, cu atât mai tare, ţepii le intră în carne. Durerea îi face să se depărteze…Dar vârtejul de vânt şi zăpadă îi învăluie iar, cu mantia sa îngheţată. Şi iar se apropie, ca să se încălzească.. şi din nou se depărtează, ca să nu se mai înţepe unul pe altul…şi astfel, încet, încet au găsit distanţa potrivită.
Spunem povestea: unui om tiranic (şef, soţ, prieten, colaborator), cui nu respectă libertatea celorlalţi, cui nu ştie lucra în echipă, unui părinte autoritar, cui crede că ştie mai bine ce au de făcut ceilalţi, celui predispus la exagerări, omului care se bagă în sufletul tău, liderului de grup, colectivului unei clase nedisciplinate.
Frumuseţe
Povestea spune că: nu‑i bun ceea ce este prea mult, trebuie căutat echilibrul în toate.
Trăia odinioară, într‑o ţară peste mări şi ţări, un prinţ nespus de frumos. Era atât de frumos la chip, la trup şi la suflet, încât însuşi soarele se oprea din drumul lui zilnic, pentru a se bucura de neasemuita frumuseţe. Apele se opreau din curgerea lor, iar păsările amuţeau. Oamenii din preajma lui, erau aşa de copleşiţi de atâta frumuseţe, şi nu mai puteau face nimic altceva, decât să‑l privească…Oamenii, natura, viaţa se opriseră, pentru a‑l privi…
De aceea prinţul şi‑a pus o mască urâtă…şi oamenii au putut trăi, iar lumea şi‑a urmat cursul…
Spunem povestea: cuiva care mizează numai pe frumuseţea lui, celui predispus la excese, celor care nu înţeleg frumuseţea, pentru a arăta că totul trebuie să aibe măsură, superficialului.