[Savonarola]

După Constituţia Dogmatică asupra Bisericii de la Conciliul II Vatican, "Lumen Gentium", paragraful 16, sunt incluşi în planul mântuirii lui Dumnezeu şi:

• iudaicii
• musulmanii care au "credinţa lui Avraam"
• aceia care, fără să aibă vreo vină în faptul că nu au primit evanghelia mântuirii în Hristos, se străduiesc să trăiască după voia lui Dumnezeu potrivit dictatelor sau legilor conştiinţei.

Aceste consideraţii din Constituţia Dogmatică vin în contradicţie directă cu anterioarele formulări ale dogmei că afara Bisericii nu există mântuire, formulări dintre care în mod special formularea Conciliului de la Florenţa specifică limpede că toţi aceia care nu sunt uniţi până la sfârşitul vieţii lor cu Biserica Catolică, fie ei păgâni, evrei, eretici sau schismatici nu vor putea avea parte de viaţa eternă, ci vor merge în focul veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui.

Contradicţia între formularea de la Florenţa şi cea de la Vatican II este evidentă şi trebuie ţinut cont că ambele formulări aparţin unor sinoade considerate ecumenice şi aprobate de papi, Eugeniu IV şi Paul VI. În acest caz, având în vedere contradicţia evidentă care există între cele două texte, care se exclud reciproc, şi având în vedere dogma infailibilităţii papale, cred că este de luat serios în consideraţie evidenţa că în practică infailibilitatea papală nu se dovedeşte şi că prin urmare este sau poate fi o falsă dogmă (poate chiar o erezie) iar acest mit al infailibilităţii papale să fie adăugat colecţiei de mituri a Vaticanului.