[cristiboss56]

Un călugăr cu numele Nicolae locuia în lavra lui avva Petre care se afla alături de sfântul râu Iordan. Acesta ne povestea, zicând: pe când locuiam odinioară în Rait, am fost trimişi trei fraţi spre slujbă în Tebaida. Ajungând în pustie, am rătăcit drumul şi ne învârteam în pustie. Am isprăvit apa şi, pentru că nu am găsit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei şi a arşiţei. Nemaiputând merge, ne-am aşezat fiecare la umbra unui tamarisc, pe care l-am găsit în această pustie, şi aşteptam să murim din pricina setei. Pe când stăteam eu întins la pământ, văd ca în vis un vas plin cu atâta apa încât se vărsa pe de lături, iar doi oameni stăteau pe marginea colimvitrei şi scoteau apa cu o cană de lemn. Şi am început să rog pe unul dintre ei, zicându-i:
- Ai milă, frate, şi dă-mi puţină apă că mă sfârşesc de sete!
Dar n-a vrut să-mi dea.
- Dă-i puţină apă, i-a spus celălalt.
- Să nu-i dăm, i-a răspuns, că-i un leneş şi nu se îngrijeşte de mântuirea sufletului lui!
- Da, într-adevăr, a spus celălalt, este leneş! Da, este leneş, dar să-i dăm pentru că e printre străini.
Şi astfel mi-a dat.
- Dă şi celor ce sunt cu tine, mi-a spus el.
Şi am băut şi am mers trei zile fără să bem ceva. Apoi am ajuns la locuinţe omeneşti.