[vsovivi]

„2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici o alta asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, acolo sus, si nici din câte sunt pe pamânt, aicea jos, si nici din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini lor şi nici sa le slujesti, caci Eu sunt un Dumnezeu zelos, care arunc pe copii vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Ceea ce se poate observa este faptul că până la venirea lui Iisus Hristos ca să fie arătat lui Israel și pentru ca să fie văzut de oameni Cel promis lui Adam și Eva, nimeni nu putea pretinde că ține drept poruncile și are iubirea cea bună de Dumnezeu, astfel că nimeni nu era dator a-și asemăna chipul sau viața cu altcineva din toate câte erau create, văzute sau nevăzute, ba chiar se socotea asemănare și închinarea și slujirea acelora ce păreau drepți ca ură la adresa Domnului Dumnezeu dacă se urma o asemănare și nu pe Dumnezeu, și vina asta era aruncată pe copii și până la a 3-a sau a 4-a generație se plinea pedeapsa, răzbunarea.

Deci se observă o cioplire a omului prin neascultarea poruncilor și prin neiubire de Dumnezeu, deci e vorba de molipseala păcatului prin orice lucru și orice ființă, păcat mic sau mare care producea în om un chip cioplit de păcatul introdus prin neiubire și nepăzirea poruncilor. Astfel că omul era liber să asculte poruncile și să iubească așa cum credea el că e bine, după înțelepciunea lui, nefiind dator să considere superior pe nimeni din toate cele create afară de Dumnezeu.

Ce se întâmplă după venirea lui Iisus Hristos și a maicii Sale ca și Icoană veșnică pentru om, și care a vindecat creația și a dat model și față tuturor lucrurilor și ființelor?

Practic, prin purtarea crucii de către Iisus întru ascultarea Tatălui până la înviere și după, și prin acceptarea de a fi el cioplit de către toate păcatele oamenilor răi și necredincioși pe drumul acesta, El rămânând fără de păcat până la sfârșit, materia, lemnul, pământul și toate s-au îndumnezeit și se îndumnezeiesc de la El și noi acuma, dacă am lua orice lucru și l-am modela sau l-am ciopli, el deja nu mai este un idol ci este ca un frate cu Iisus, ca o piatră cioplită, obiectul este un purtător de cruce și rezultatul este un lucru creat și desăvârșit care a suportat toate durerile, și noi păcătoși fiind nu am făcut altceva decât să-l răstignim pe obiect... și ca atare, rezultă un simbol asemenea cu Iisus Hristos răstignit pe cruce...

Adică, faci un tablou, orice ai face, e o materie crucificată, de un păcătos, de artist, o sculptură, orice ai face, e o materie crucificată, o invenție, o mașină, un aparat, e o materie crucificată, și astfel orice ar plăsmui și ar face omul, nu poate face altceva decât un mic obiect frate cu Iisus Hristos, o mică piatră răstignită.

Ce rezultă de aici?

Rezultă că nu mai există idoli ciopliți sau pictați sau turnați, ci orice obiect pe care omul și-a pus mâna lui păcătoasă, și-a băgat dalta sau pensula, este o materie crucificată, asemenea lui Iisus... și simbolul este asemenea răstignirii lui Dumnezeu, căci materia a primit de la Iisus modelul curat și acum ea fiind modelată de omul păcătos și necredincios va suferi o răstignire asemănătoare.

Dar poate un obiect, un frate cu Hristos, o piatră să se transforme în idol fără ca să fie idol, că am arătat că idoli nu mai există ci frați cu Iisus?

Păi se poate dacă omul folosindu-se de obiectele create își ascunde păcatele, e nedrept, se lăcomește, fură, minte și celelalte rele folosindu-se de „frații” simbol ai lui Hristos...

Deci chiar jertfele animaliere, sau icoanele, sau chivotul, sau heruvimii sculptați sau heruvimii brodați, sau bisericile oricare ar fi ele sau bibliile sau oriceobiect de cult poate deveni idol din pricina patimilor celor care le folosesc și astfel că deși pare că ei slujesc lui Dumnezeu defapt ei le folosesc ca pe niște idoli cu care încearcă să păcălească fraierii deci pentru aceia sunt idoli, iar pentru cei cinstiți nu sunt idoli ci sunt izvoare de Har și sfințenie.

Sper să am dreptate de sus. Nu știu.