[ory]

Eminescu este iubirea vietii mele adolescentine, nu in sensul ca m-as fi indragostit de el, ci de creatia lui ( care-l implica, bine-nteles ). Cand eram indragostita citeam volumele lui de poezii si simteam cum imi definesc trairile, ca un partener de confesiuni. Tare frumos mai era ! Astfel am invatat niste poezii de-ale lui foarte frumoase, le-am invatat doar recitindu-le iarasi, si iarasi de placere. ( cum ar fi : " Te duci...)
Acum, tinerii spun " catelush cu parul cret "...am vazut la " Miss fata de la tara " si nu mi-a venit a crede ca nu stia nimeni o poezie macar . Imi amintesc pana si poezia " Indemn ", din clasa a 4 a, parca, care este foarte frumoasa si sugestiva, acum mi se pare chiar filozofica. Sau " Mama", de George Cosbuc...
Poezia este frumoasa, cine nu o traieste, nu stiu , nu stiu cum ar trebui sa se simta !
Ca Eminescu a fost ateu, sau mai stiu eu cum, sunt doar speculatii. A fost un artist, un geniu al literaturii, nu te poti astepta de la un geniu, mai ales pentru secolul 18, sa cugete lucrurile in mod simplist. Imi place nespus de mult poezia lui; " Rugaciunea unui Dac ", o poezie care reflecta chiar multa smerenie . Iar dragostea, of!, toti traim dragostea Eminesciana , doar ca fiecare ne-o manifestam in mod personal.
Ca spunea Eminescu : "...o religie de dansii inventata ", are mai mult o conotatie politica, decat religioasa. Tocmai fiindca politica s-a folosit mult de religie pentru a supune oamenii, uneori chiar pana la sclavie. Deci, ideea meschina si josnica de a manipula oamenii prin religie era evidenta, si, bine-nteles detestata mult de poet.
Incercati sa integrati si poezia in viata cotidiana, caci are capacitatea de a va detensiona, ea identifica propriile visuri, le inalta cumva si le face parte din noi, viabila si decenta.