Aceasta stare de depresie o resimt de mult timp.Sunt constienta de ea ,si fac ce pot, de una singura, sa depasesc. Vindecarea e in mainile aproapelui meu .Desi recunosc ,si cer ajutor de multe ori,el prefera sa ma acuze ca "sunt nebuna" decat sa faca ceva concret.Stie exact de ce am nevoie si totusi nu vrea sa faca nimic.
Singurul loc unde gasesc liniste sufleteasca este Biserica.Simt o nevoie acuta sa fiu in Biserica .E locul de unde imi i-au putere sa traiesc.Sufletul meu doar in Biserica nu se simte singur.Acest fapt l-a "inrait" mai tare si in acelasi timp ne-am indepartat si mai tare.
Este cu putinta ca doi oameni sa traiasca in armonie ,avand conceptii total diferite despre viata?
|