Multumesc pentru sfaturi, totusi as fi preferat ceva mai "pragmatic".
Dupa cum stiti, poate, eu am avut un esec profesional si o vreme am zis "fac orice altceva decat faceam pana acum, nu ma mai intereseaza";acum am gasit un job care-mi reaminteste oarecum de ce faceam pana acum, dar e sub nivelul de pregatire si asta s-ar putea sa ma deranjeze. (nu pentru ca am "impresii " si "orgolii" ci pentru ca, pur si simplu, imi pare rau ca mi-am ratat cariera si mi-e greu sa accept realitatea). Teoretic ar trebui sa ma tina ocupata, 12 ore pe zi, fara calculator, si nu stiu cum voi rezista, mai ales ca vor fi si momente in care o sa stau degeaba si mintea o sa-mi zboare sloboda pe "aratura". Sunt curioasa daca si ce o sa mai scriu dupa ce o sa traiesc o vreme in conditiile astea.
Si inca ceva : una e sa te uiti in urma si sa zici "imi pare rau ca n-am copii, dar am avut o cariera stralucita, am lucrat la spital, am operat mii de oameni" si alta e sa zici "n-am putut sa fac copii ca n-aveam pe cine sa las la pravalie". Mai imi dau altii exemplu pe dna Sarcozy ca a facut copil abia la 40 de ani; dar la naiba, aia n-a facut pana acum ca s-a distrat si si-a trait viata, nu ca nu si-a permis sau nu a vrut-o nimeni; cand am terminat fac. lucram "ajutor de bagator de seama"( ma "uitam" ce fac laborantele) si-mi zicea mama "lasa, mama, ca uite, nici Irina Schroter nu mai face medicina", dar la naiba, iarasi, aia a ales sa faca altceva mult mai de succes...
Deci cam astea ar fi gandurile care imi ocupa mintea la acest moment dat si pe care vreau si trebuie sa le alung; mi-e teama ca la munca o sa fie si mai rau, ca stiu ca nu pot pleca de-acolo (nici de-acasa nu plec nicaieri, dar macar stiu ca daca vreau sa ies din casa, pot, nu ma opreste nimeni); nu e nici internet sa mai pot "evada", si inca ceva : daca nu dau dovada de sufiecienta implicare si devotament, daca i se pare sefei ca nu sunt 100% cu trupul si cu sufletul acolo, n-o sa-i convina...trebuie sa ma metamorfozez in sclavul perfect... Da, Doamne, sa se inventeze mai repede robotii care sa faca genul asta de treburi...
Mi-e teama ca o sa fiu tentanta sa ma apuc iar de fumat sau ca o sa bag in mine ca sparta tot felul de prostii (cum fac si acum, de altfel), care or sa-mi faca gaura in buget si o sa-mi creasca gabaritul considerabil, si apoi o sa zica sefa ca ma misc greu si n-am loc printre rafturi ca-s prea grasa, si de-aia nu-mi ajunge nici salariul ( glumesc, desigur, nu cred ca ar zice cineva asa ceva, cel putin nu in fata). Pe de o parte, daca tot am o casnicie de rahat, ce mai conteaza daca ma si ingras, macar sa ma simt bine (cand mananc), problema e ca va trebui sa-mi iau alte haine si ca n-o sa ma suport eu pe mine.
Deci asta a fost un fel de "demo", ca sa va faceti o imagine despre ce se poate zamisli in capul meu, in loc sa gandesc intr-un fel mai pozitiv (ma rog, nu stiu daca se poate in situatia asta). Trebuie sa fac ceva sa-mi accept conditia (de vanzatoare la pet shop, care si-a ratat cariera), dar mi-e greu...
|