[dobrin7m]

Oamenii sunt pozitionati pe scara credintei diferit. Unii sunt jos de tot si altii ajung la mari inaltimi. Daca Dumnezeu da deopotriva tuturor aceeasi iubire, acelasi simtamant de credinta, pentru ca e corect si iubitor cu toti deopotriva, atunci cum de totusi oamenii sunt pozitionati diferit?
Pentru ca poarta patimi si pacate. Unii dintre ei mai mult si atunci sunt mai jos pe scara credintei, altii mai putin si atunci sunt mai sus pe scara credintei spre Hristos. Aceasta este cauza pentru care nu simt iubirea si credinta pe care Dumnezeu o trimite tuturor oamenilor.
Iar omul, patimit si pacatos fiind, crede ca Dumnezeu nu e drept iar daca mandria ajunge pe cote foarte inalte chiar poate crede ca nici nu exista punandu-se pe el insusi in locul lui Dumnezeu. Aceasta stare denaturata a omului apare de obicei la oamenii cultivati, intelectuali,care daca cred ca au invatat foarte multe, din cauza mandriei prea mari, ajung sa creada ca au facut-o prin puterea lor nevrand sa recunoasca ca mintea si capacitatile intelectuale sunt daruite de Dumnezeu.

Oamenii pornesc spre Hristos din puncte diferite in functie de starea lor sufleteasca si gradul pacatoseniei lor.
Unii au fapte dar nu au credinta, insa prin fapte poate veni credinta. pentru ca faptuind binele poate alunga pacatul si astfel face loc usor credintei.
Altii au credinta dar nu au fapte si fara fapte nu se pot despatimi. Pentru a putea scapa de pacatele sale omul trebuie sa treaca la fapte. De ce nu ajunge credinta pentru curatire?
Sa va spun de ce.
Credinta nu este suficienta pentru a putea primi Duhul Sfant. Duhul Sfant trebuie sa il simti, sa vina, sa il primesti. Duhul Sfant este Lumina este Adevarul este Viata insa in omul pacatos este intunericul, este minciuna este moartea. Mai intai omul trebuie sa alunge intunericul, minciuna si moartea ca sa primeasca Lumina, Adevarul si Viata.
Si o poate face curatindu-se prin faptele bune si nevointa cerand sprijin si mila la Dumnezeu, cu nadejde si speranta.
Da, credinta si faptele bune sunt legate si conditie absolut necesara pentru mantuire iar echilibrul lor este dat de comuniunea cu Dumnezeu.