Citat:
În prealabil postat de ory
Of ! Cuvintele-astea sunt prea pompoase pentru mine si nu le pot digera .
Vorbim de parca am trai in rai, si nu gresim, tocmai pentru ca pamantul se dovedeste a fi raiul nostru, iar daca am nadajdui atat de mult spre celalalt, nu am fi atat de legati de pamant, o legatura pe care o numim simbolic " curatirea firii " .
|
iti inteleg sentimentul pentru ca si eu l-am avut.
in clipa in care am inceput sa ascult de duhovnic si am vazut piedicile din lume, tocmai pentru ca nu traim in rai, am avut acelasi sentiment pe care tu il spui acum.
Si i-am spus: toate astea in lume nu se pot face, ci doar in manastire.
Insa el mi-a raspuns: nu, va trebui ca in sufletul dvs sa fie manastirea. nu trebuie sa si locuiti fizic in manastire.
Singura noastra nadejde este Domnul , spre el trebuie sa nadajduim, el ne va da iubirea adevarata pe care sa o daruim celorlalti.
daca vom reusi sa detasam sufletul de cele lumesti, sa desprindem sufletul de trairea pamanteasca si materiala atunci vom intelege ca intradevar nu mai suntem legati de pamant. Fara ascultarea de duhovnic acest lucru nu il vom reusi niciodata.
Cand vom reusi sa aducem in suflet manastirea atunci si intr-o groapa de gunoi daca am fi am considera ca suntem in rai. Atunci cand ai manastirea in suflet atunci ai raiul si nu mai conteaza unde este trupul. Sufletul va trai in rai chiar daca trupul este pe pamant,
Nu degeaba sfintii spun ca unii traiesc iadul inca de pe acest pamant.