[vsovivi]

E simplu de tot: omul prost sau cel mai 'înţelept' vrea fără să recunoască şi fără să ştie că vrea musai ca să-şi satisfacă pofta, poftele, poftelele... de tot felul, musai alea pentru trup şi nici pentru trup ci pentru păcate... vrea el cu încăpăţâţânare bucuria de răul lui Dumnezeu, de răul altuia, lăcomie şi râvnă deşartă, şi nu vrea deloc să aibă el lăcomia plinirii poruncilor.

Deci pofteşte mereu şi când vede pe alţii că aceia şi le pot împlini şi că par graşi şi fericiţi şi mult mai mari, gata, cade în depresie şi apoi devine adeptul lui mamona... şi se răzbună în cele din urmă ca băgarul pe sat, ca lupul îmbrăcat în haină de sfinţişor pe oi.

Totul e să nu te frustezi, să nu te laşi frustat de diavolul diversionist dacă tu n-ai una sau alta sau dacă nu poţi ci să te bucuri... să te bucuri de credinţă şi fidelitate şi că ai scăpat de viclenie şi răutate.

Post şi rugăciune... post negru de tot şi rugăciune fără de prihană şi nu pentru ca să te vadă cineva , ci acolo în tine, să nădăjduieşti că deşi e imposibil să te mântui totuşi o să te mântui şi tu până la urmă, deci poţi să fii fără grijă din moment ce Îl ai pe Dumnezeu.