Mie,pe acest topic,mi s-a spus asa,din partea unui credincios ortodox:,,Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie. Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp, noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt."

Eu numesc asta har irezistibil,dpdv calvinist.Adica Duhul Sfant pentru a-i aduce pe alesii Domnului la EL,le adreseaza o chemare launtrica speciala,care vine pe langa chemarea exterioara cuprinsa in mesajul Evangheliei.Prin intermediul acestei chemari se realizeaza o lucrare a harului inlauntrul celui pacatos,lucru care il va duce la credinta-n Hristos.Schimbarea launtrica il face sa creada adevarul spiritual,orb fiind pana atunci.El primeste o inima noua si este nascut din nou,fiind copil a Celui de Sus.

As spune ca in punctul de vedere care mi s-a spus este un element arminian(,,Tu te poţi mântui indiferent de situaţie"),unul calvinist(nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască)unul ortodox(Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie)si unul inedit (cu stiinta sau fara stiinta lor).Ultimul raspunde la intrebarea ta.Eu ti-as spune ca harul lucreaza acolo unde trebuie.Adica unde hotaraste Dumnezeu.

Bineinteles ca multi mi-au spus ca omul ar trebui sau chiar are posibilitatea,dreptul,ca sa ma exprim la modul umanist,de a respinge harul.Ba chiar o si face.Eu cred ca acolo unde Cel de Sus doreste sa transforme nimic si nimeni nu ii sta in cale.Mi s-a mai spus ca asta incalca libertatea umana.Oare este corect,in numele liberului arbitru,sa-l lasi pe un orb sa se duca-n prapastie sau este preferabil sa-l salvezi tu,chiar fara nici un aport din partea lui?O moarte pt ca asa vrea el,neputand mai mult si fiind restrans tocmai la propria incapacitate sau o decizie divina,chiar peste el pentru a-l salva?Unde este mai prizonier?In libertatea deciziei divine,perfecte si drepte sau in decizia sa,umana,imperfecta si adesea pacatoasa?Unii inca oscileza sau inalta liberul arbitru,chiar daca finalul este fatal.Le respect opinia dar Dumnzeu in care cred eu nu esueaza in chemarea Sa niciodata.Unde este dragostea mai mare?Sa-l salvezi cu orice pret sau sa-l lasi sa moara pt ca atata poate?

Ma opresc aici,pe acest topic.Nu doresc sa incep o noua polemica,mi-am propus sa-mi cenzurez drastic opiniile pe aceasta tema tocmai pentru a nu fi pricina de tulburare sau piatra de poticnire pentru nimeni.Atat si nimic mai mult.Dumnezeu ne va judeca pe toti.