Ca sa ne dam noi seama cat de putin il iubim. El oricum stie care e adevarul, insa noi nu ne dam inca f bine seama de starea noastra. El stie cat de hotarati sintem, noi nu. Noi venim la Dumnezeu si credem ca il iubim si incepem sa-i cerem chestii chiar de folos, crezand noi ca le cerem pt ca il iubim, cand de fapt le cerem ca sa ne fie noua bine, pt iubirea noastra, dar pe de alta parte prin pacatele pe care le facem ii aratam ca nu il iubim. Dar noi inca ne credem mari iubitori de Dumnezeu.
Daca la tine vine o femeie si iti zice ca te iubeste, asa ca sa-i dai masina ta (care ii face viata mai comoda) pt ca zice ea ca te iubeste, dar prin fapte se poarta urat cu tine, iar tu stii sigur, chiar mai bine decat isi da ea seama ca nu te iubeste, ai lasa-o sa iti ceara pina cand isi da ea singura seama ca de fapt nu te iubeste prea mult ci doar vrea masina aia pt ea? Crezi ca i-ar fi ei de folos sa isi dea seama de propriile ei sentimente, ca apoi sa decida mai departe ce alege, insa alegerea sa fie in cunostiinta de cauza?
Dar daca femeia aia ar veni sa-ti zica nu te iubesc asa cum ar trebui pt ca nu te cunosc prea bine, eu vreau masina aia ca mi-e de folos, insa mi-as dori sa te cunosc si sa te pot iubi sincer?
Iar daca tu ai iubi-o si ai stii ca desi ii este de folos masina aia, mai tarziu da cu ea peste un om si-l omoara, i-ai mai da-o?
Concluzia: sa ne smerim, sa recunoastem in fata Lui Dumnezeu cat de saraci sintem in iubirea si faptele noastre pt El si sa-L rugam sa ne ajute cu dragoste, ca sa inaintam spre El si sa nu mai credem noi ca le stim noi pe toate, ca nici pe noi nu ne cunoastem prea bine uneori
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
|