Citat:
În prealabil postat de inspiron
Corect ce spuneti si va multumesc pentru raspunsuri, dar eu tot nu pot sa ma lamuresc care este rolul rugaciunii repetate la "nesfarsit" (poate sunt mai greu de cap :) ). Eu consider ca in momentul in care ai nevoie de ajutorul Domnului, ii spui odata printr-o rugaciune si gata. Daca o considera de folos cererea ta , te va ajuta , daca nu asa cum am mai spus poti sa te rogi 100 de ani ca oricum hotararea Lui nu se va schimba.
|
Din marturiile pe care le avem de la inaintasii nostri care au fost mai avansati in credinta (mult mai avansati, chiar), stim ca Dumnezeu indeplineste - paradoxal - chiar si cereri de-ale noastre care nu sunt pe placul Lui, daca cerem cu mare staruinta. Dar se intampla astfel incat, ulterior, inevitabil, constatam ca am cerut ce nu trebuia. Si astfel Dumnezeu lucreaza si prin cererile noastre gresite, caci intelegand noi ca am gresit in cerere, ne smerim si ne cerem iertare si poate data viitoare intelegem ca e mai bine sa cerem doar "sa se faca voia Lui".
Iar faptul ca Dumnezeu cere de la noi staruinta in rugaciune, aceasta are si un scop "terapeutic". Observam ca nu primim ce cerem. Ce facem? Sunt 3 variante:
1. Abandonam cererea pentru ca ne dam seama ca nu este bine sa cerem. Astfel Dumnezeu vede ca avem intelegere fata de voia Lui
2. Abandonam pe Dumnezeu, incercand sa ne rezolvam problema in alta parte - si atunci Dumnezeu vede cat de mica este credinta noastra
3. Staruim in rugaciune din ce in ce mai mult, plangand faptul ca pacatele noastre sunt cele care Il tin pe Dumnezeu "departe" si intelegand faptul ca El face precum voieste, dar si ca ne iubeste in vesnicie. In urma acestei rugaciuni, intotdeauna zicand noi "dar faca-se voia Ta, si nu a mea", Dumnezeu ne arata calea de urmat sau ne indeplineste cererea.
Cred ca este clar ca Dumnezeu prefera prima sau a treia varianta, iar eu cred ca o prefera mai ales pe a treia.