"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.
Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).
|