Citat:
În prealabil postat de George.m
"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.
Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).
|
Era pe site un articol de folos despre rugaciune , si care printre altele spunea ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Ca virtute, il inalta pe om la Dumnezeu. Iar ca maica a virtutilor, il calauzeste tainic la unirea cu Dumnezeu si naste virtutile, insa, ca orice virtute, si rugaciunea are nevoie de efortul omului. Un efort deosebit il cere lupta cu gandurile care vin omului la rugaciune, ca si unirea mintii cu inima, care reface unitatea launtrica a omului. Dar toate acestea nu reprezinta o lucrare strict omeneasca, ci si darul harului lui Dumnezeu.