Hm! Mi se pare atat de amuzant acest topic incat nu pot sa nu zambesc. De fapt nu topicul, ci teoria. Pentru ca totul se invarte in jurul banului, totul pare o contabilizare exacta, ca si cum Dumnezeu ofera in procente si comisioane.
Dumnezeu nu detine o banca, ci o vistierie. Iar vistieria este necuprinsa si nemarginita. E adevarat ca Dumnezeu NU ramane niciodata dator, iar ceea ce ofera El, nu este nici inzecit, nici insutit, nici inmiit, ci dupa sufletul fiecaruia. Fiindca nu-i totuna sa dai din ce-ti prisoseste, sau din ce ai mai scump si nu-i totuna sa oferi cu toata dragostea, sau sa te uiti patimas dupa milostenia pe care-o faci, gasind in mintea ta motive de slava desarta, sau ca cel caruia ii dai, poate ca nu prea merita, sau ca de fapt dai ca la Caritas, fortand "mana" lui Dumnezeu. Nu zic ca nu poti primi si in astfel de cazuri, dar daca ai inima rece, "dincolo" nu acumulezi nimic, ci dimpotriva.
Indiferent in ce consta milostenia (bani, obiecte, hrana, servicii semenilor - mai ales la bolnavi, batrani, vaduve si copii) rasplata de la Dumnezeu va veni neintarziat. Si nu vei primi un cec (banii sunt pe ultimul loc in preferintele lui Dumnezeu) ci orice altceva: o casa, un om aproape de sufletul tau, vindecare de o boala grea, spor in ostenelile zilnice, intelepciune si tot felul de semne pe care altadata, chiar daca existau, nu aveai ochi sa le vezi.
Toate astea nu ar fi posibile fara iubirea de aproape. Iar daca pe aproapele nu-l iubesti, oricat ai crede ca-L iubesti pe Dumnezeu, El iti ramane un strain si un dusman, direct proportional cu numarul dusmanilor tai, pe care nu i-ai iertat si pentru care nu esti in stare sa te rogi si sa le doresti binele.
Nu mi-o luati ca o lauda, ci ca un fapt concret: cu multi ani de zile in urma, primul apartament in care ne-am mutat dupa ce stateam cu chirie intr-o garsoniera, a venit de la o milostenie banala de 10 lei, pe care si pe acei bani ii gasisem pe drum si am considerat ca altcineva are nevoie de ei mai mult decat mine. Este incredibil dar chiar asa s-a intamplat iar eu nu cred in coincidente. De-atunci au mai fost multe astfel de dovezi, dar eu nu prea le cer, fiindca nu stiu exact ce-mi trebuie. Atunci, recunosc, imi doream un acoperis deasupra capului, si l-am avut in 40 de zile.
Nebanuite sunt caile Domnului. "Gustati si vedeti ca bun este Domnul!"