Ridicarea casatoriei la inaltimea de taina. Editura Agaton.
Iată acum o descriere sumară a greselilor de convietuire si legat de ele, urmările lor inevitabile, care te asteaptă în fată si ti se asează în brate. Iar dacă asa stau lucrurile si practica pe teren asa confirmă, atunci măsura preventivă e cea mai bună, e singură ratiune posibilă si la îndemâna tuturor.
În convietuirea căsătoritilor nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul atinge pe sot, refuzul pe sotie, dar si pe sot. Cum aceasta? Asa-i făcut omul de Dumnezeu: bărbat și femeie într-un singur trup. Cu cunostintele contemporane de biologie, de endocrinologie si de neurologie putem întelege clar acest lucru.
Sistemul nostru nervos, ca să servească solicitările vietii în bune conditii, are nevoie de o bună si corectă functionare a glandelor noastre endocrine. Glandele acestea sunt însirate în număr de 7–8, pe toată verticala staturii noastre. Două glande sunt în cap, responsabile de comenzile si cu modul de functionare al tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adică lucrează în consonantă cu conceptia ta de viată, în care te integrezi trup si suflet. Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor două glande din cap, ca să functioneze într-un fel sau altul, e destul să dau un exemplu a două conceptii de viată diametral opuse: într-un fel vor lucra aceste glande de comandă asupra tuturor celorlalte glande din subordine când te integrezi în turma lui Epicur [n. ed.: Epicur spunea că fericirea se dobândeste prin cultivarea plăcerii] si altfel vor conduce iconomia endocrină când te integrezi în turma lui Hristos.
Sărim peste aceste glande de pe verticala omenească si ne oprim putin la cele sexuale. Aici-i aici! Aici au fost lăsati oamenii fără nici o cunostintă exactă. Ba li s-au spus multe minciuni si fiecare a fost lăsat în voia lui, cu greselile si ereziile sale. S-o luăm fugitiv cu putină biochimie endocrină. Sexele (bărbat si femeie) se caută la maturizare unul pe celălalt, trecând peste orice bariere, ale oricui. Totusi e bună (foarte bună chiar) si putină minte si cât de cât cunostinta pozitivă a faptului acesta, a continuitătii vietii [prin naștere de prunci].
Constitutional, natura bărbatului are o glandă în plus fată de femeie: prostata. Această glandă spune foarte multe si importante lucruri în iconomia vietii si în interpretarea corectă a foarte multe necazuri ivite în familie (pentru clarificare, trebuie spus si numele produsilor de biosinteză ale glandelor: hormonii. Acestia sunt substante de biosinteză, produse de glande si vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, ei având rol în activitatea si activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a mentine organismul întreg si în bune conditii de viață internă si externă). Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, substante absolut necesare sistemului nervos, atât al bărbatului cât si al femeii.
Dar nu le prepară decât bărbatul! Aici este explicatia, fundamental biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substantele lui endocrine, ea se degenerează nervos, mintal, etc. Aici începe să se înțeleagă de ce au urmări nefaste și abuzul si refuzul.
Dacă aceste substante extrem de valoroase pentru iconomia vietii în bune conditii a sistemului nervos sunt risipite pe plăcerea de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeste pe bărbat de necesarul de substanțe glutamice a sistemului nervos (15 miliarde de neuroni) si încep fenomenele de carentă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a functiei mintale. S-au văzut atari cazuri de tâmpenie a mintii si a pierderii totale a memoriei, fără să fie si alte boli în organism. Respectivul era suprasolicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înteleg.
Refuzul păgubeste pe femei. Unul din refuzurile obisnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeie. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.
Mintirea, trisarea, ferirea (sunt unul si acelasi viciu), duce în mod normal la o nervozitate si la o nemultumire fată de altul, pe care natura în nevinovătia ei caută să o remedieze. Si cum o remediază? Căutând fiecare din părinti alt partener, ca să nu falsifice convietuirea. În fond e o rezolvare gresită, vinovată fată de unitatea de dragoste a Tainei Cununiei. Deci, dacă o femeie greseste cu altcineva, de vină (de trisarea lor) e „ferirea” sotului, care o împinge la gestul căutării altuia care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de necredintă a femeii e de vină sotul, că nu si-a umplut casa de copii. Deci, cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. Si unde fuge? În iresponsabilitate. Când însă îti iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vietii iti va ajuta să ai si ce le da mâncare si-ti va asigura si cinstea căsătoriei.
Deci, nici abuzul nici refuzul, ci o dreaptă socoteală si o convietuire corectă si cinstită.
|