[adam000]

Da Glykys, asa mi-a scos si mie Dumnezeu in cale astfel de preoti minunati, care tot ce fac, fac pentru Dumnezeu, nu pentru bani. Ei sint cei care mi-au insuflat dragostea de Dumnezeu si sint convins ca Dumnezeu mi-a dat cu muult mai mult decat am meritat eu pacatosul si m-a tinut in crediinta pentru rugaciunile lor sincere. Primul meu duhovnic, omul care m-a intors pe mine la crediinta, un om cu adevarat sfant, a avut o rabdare de fier cu mine, o blandete, o bunatate impresionanta, fara limita (atat de mari ca eu nu le-am atins vreodata limitele cu indaratnicia mea), o smerenie uriasa fata de mandria si indaratnicia mea (dar cred ca la cat eram eu de mandru si carcotas la acea vreme, numai un om de o smerenie desavarsita putea sa ma intoarca pe mine spre crediinta) si o sinceritate si bucurie uimitoare in a mi-L face cunoscut pe Dumnezeu, atat cat puteam intelege eu la acea vreme. Iar pe vremea aceea nu aveam nici un ban. Omul ala a zidit biserica in sufletul meu si m-a facut sa-l iubesc pe Dumnezeu. Fara bani, fara sa am nimic ce oferi in schimb, doar din dragostea lui sincera pentru Dumnezeu.

Cat despre agapele crestine, ultima agapa crestineasca la care am participat, chiar de Inaltarea Sfintei Cruci a fost facuta numai de credincioasele de acolo, care au pregatit ca niste albinute cu mana lor bucate de post si au adus fiecare ce stiau mai bun sa faca, iar atosfera era una de rai pe pamant - parca toate se intreceau cu sinceritate si din suflet sa ii serveasca pe toti cu tot ce era mai bun, de la cel mai sarac pina la cel mai bogat, de la credinciosii obisnuiti acolo pina la strainii necunoscuti, mereu atente sa nu lipseasca nimanui nimic, ci tuturor sa le prisoseasca si sa simta din plin dragostea frateasca ce domnea acolo. Acolo s-a servit nu numai mancare, ci cu adevarat dragostea Lui Dumnezeu prin oameni.

Iar la noi in parohie, cand e hram si trebuie sa se organizeze ceva, cu ceva timp inainte (din timp), parintele face o strigare la sfarsitul slujbei ca cine vrea sa ramana sa participe la organizarea hramului si sa ajute cum poate, sa ramana. Si ramane cine vrea si ajuta fiecare cum poate. Nimic fortat, nici o discriminare. Totul din dragoste pentru Dumnezeu. Toti credinciosii sint primiti si tratati cu aceeasi dragoste frateasca, indiferent ce atitudine au.