As spune ca, dimpotriva, fericirea e o dinamica in care ne adaptam noi nevoile la ea... Ca nevoile noastre sunt uneori de-a dreptul necuminti, sa nu spun altfel. Si se cer strunite.
Cat despre lunga ta serie de selectii din interviul cu parintele, ce pot sa spun decat: multumesc din tot sufletul, as vrea sa primesti toata recunostinta mea, foarte folositoare cuvinte pentru mine, banuiesc ca si pentru altii!
Poate mai gasesti!!
Domnul sa te binecuvinteze!