Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Era pe site un articol de folos despre rugaciune , si care printre altele spunea ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Ca virtute, il inalta pe om la Dumnezeu. Iar ca maica a virtutilor, il calauzeste tainic la unirea cu Dumnezeu si naste virtutile, insa, ca orice virtute, si rugaciunea are nevoie de efortul omului. Un efort deosebit il cere lupta cu gandurile care vin omului la rugaciune, ca si unirea mintii cu inima, care reface unitatea launtrica a omului. Dar toate acestea nu reprezinta o lucrare strict omeneasca, ci si darul harului lui Dumnezeu.
|
E de retinut ceea ce spui. Ne vom insela crezand ca ii putem inalta rugaciuni lui Dumnezeu fara Dumnezeu.
Daca Dumnezeu nu Si-ar revarsa harul Sau cel Sfant in fiinta omului, acesta n-ar fi capabil de nimic bun.
Fara Dumnezeu, fara a ne misca El inimile noastre amortite, nu ne-am putea ruga vreodata cu adevarat.
Frumos spus ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Un adevarat rugator e plin de Duh, are viata. Nu-i nelucrator, precum mortii, ci activ, implineste permanent voia lui Dumnezeu.