La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat intrebarea: “Care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf. Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, acesta a luat pe rand fiecare din valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si asa mai departe. “Si atunci care este cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”, adica abilitatea de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri
|