Citat:
|
În prealabil postat de calator
La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat intrebarea: “Care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf. Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, acesta a luat pe rand fiecare din valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si asa mai departe. “Si atunci care este cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”, adica abilitatea de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri
|
N-a zis cumva ca pacatul cel mai apropiat? shi nu calea de mijloc prin care se presupune ca ai face compromisul... Dreapta Socoteala nu este un compromis cu patimile... Parinele Arsenie Papacioc a spus ca asta a zis sf Antonie cel Mare, ca cel mai mare pacat shi cea mai mare patima este pacatul cel mai apropiat de tine, in care te zbatzi, pe care il faci... precis o fi zis de dreapta socoteala dar nu in felul in care o explici dumneata... ci calea prin care reushesti sa nu pacatuieshti shi sa nu cazi in niciun pacat, iubind shi smerindu-te, cu ajutorul lui Dumnezeu bineintzeles...