"Loviturile pe care ni le da vrasmasul fie pe vazute, fie pe nevazute, adeseori le simtim si le vedem. Dar chinurile si durerile ce le sufera el de la noi, cand devenim uneori virtuosi, sau ne caim pentru gresale, sau rabdam indelung si rezistam in necazuri, sau ne rugam si implinim cu ravna toate celelalte prin care el e chinuit, pedepsit, facut sa se tanguie, lovit, - toate acestea, dupa iconomia dumnezeiasca noi nu le vedem, ca sa nu ne mandrim si molesim. Caci drept este inaintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce ne necajesc pe noi -2 Tesaloniceni, 1,6 (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.79, Filocalia IV).
|