"Vrasmasul sta la panda ca un leu in culcusul sau si ne intinde pe ascuns curse si laturi de ganduri necurate si necredincioase. Dar si noi, daca nu dormim, putem sa-i punem curse si laturi, inca mai mari si mai infricosate. Caci rugaciunea, cantarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, multumirea, si ascultarea cuvintelor dumnezeiesti, i se fac vrasmasului curse, laturi, franghii si gropi in care cade" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.51, Filocalia IV).
|