[ory]

Depinde de " rugaciunea mamei ", fiindca, din pacate, unele mame se roaga cu foc, cu lacrimi si vuiete in suflet sa le crape ginerele, ca nu le place de fata lui, sau de " buzunarul " lui gol.
Cred in rugaciunea fierbinte a unei mame, rugaciunea din iubire, din dorinta de a proteja asa cum numai sufletul unei mame stie, insa, sunt pe lumea asta si mame care-si convertesc sentimentele unui egoism greu de descris, ajungand pana-ntr-acolo incat sa-si urasca si chiar sa-si renege copilul doar pentru faptul ca, ajuns la maturitate, numai poate indeplini dorintele ei, mai intai ale ei sub masca unui pas perfid.
Nu inteleg mamele disperate peste masura atunci cand copilul lor isi alege " iubitul nepotrivit ", cand adevarata disperare ar trebui sa vina atunci cand odrasla lor este bolnava grav, sau accidentata, sau mai stiu eu ce nenorocire " adevarata " si nu inchipuita, ca inchegarea unei iubiri tineresti vrednice de naivitatea varstei.
Unde este " adevarul " acelei mame care nu stie sa multumeasca cerului ca odrasla ei este sanatoasa ? Ca nu mai inteleg atata disperare imaginara in sufletele celor care cred ca copii lor raman mereu copii si nu au dreptul sa se maturizeze prin propriile experiente, prin propriul botez al formarii pentru societate.
Un sfat bland este bine venit, o indrumare inteleapta este bine venita, o rugaciune pentru folosinta este binevenita, dar de aici pana la a forta copilul sa faca precum doresti, ajungandu-se chiar la razboi, in conditiile in care acesta a ajuns pragul majoratului, este deja o cale lunga, si o cale nefasta al educatiei parintesti.