Citat:
În prealabil postat de costel
Nu vad la ce ne-ar fi de folos sa spunem cati copii avem si in functie de asta sa raspundem. Unii pot avea peste cinci copii, dar toti sa fie crescuti de bunici. Altii pot avea un singur copil si sa se sacrifice cat pentru zece.
Sa ne deschidem lui Dumnezeu si vom avea putere in toate.
|
Mai Costel, zau asa. Chiar nu pricepi?
Are mare folos sa spunem cati copii avem si in functie de asta sa raspundem.
Cei care au copii stiu cum este sa nasti, sa cresti, sa ingrijesti copii si ce le trebuie lor, stiu cum este sa administrezi si sa imparti cheltuielile de bani suflet pe cap de copil. Unii pot fi satui, obositi, altii dimpotriva dependenti de nasteri si copii multi.
Dar nu stiu cum este sa nu ai copii. Aia sunt fie pentru multi copii, fie pentru putini (daca au greutati si sunt satui). Stiu sa spuna si cum sa faci sa nu-i ai.
Cei care nu au copii si vor, stiu cum este fara copii, cata suferinta, umblat pe la preoti si medici si etc. si cate au de auzit si de la oameni (care au copii si ii judeca pe altii fara). Ei or sa spuna ceva in favoarea sarcinii, a unui copil macar. Ca se multumesc si cu unul, macar sa fie si ala. Aia nu stiu despre anticonceptie.
Cei care nu-si doresc copii stiu avantajele de a nu avea copii.
Unul care are copii (cum spui tu) si ii cresc bunicii, de ce ii mai are? Si totusi ar avea si el ceva de spus (in afara de motivul pentru care se afla la bunici).
Iar unul care are numai un copil poate sa nu si-l fi dorit nici pe ala, sau dimpotriva sa-si mai doresca si sa nu mai...poata.
Si ce te face sa crezi ca multi nu sunt deschisi lui Dumnezeu? Cum trebuie noi (toti) sa-ti dovedim ca suntem deschisi?
Si sa-ti spun ceva in incheiere ( pentru a nu stiu cata oara): copiii sunt de la Dumnezeu. El ii da sau nu, multi sau putini. Noi putem sa stam si in cap si tot de voia Lui se face.
Problema este cum te descurci dupa aia.