[vsovivi]

''Milă voiesc şi nu jertfe'' deşertice... Înţelepciune umilită, inimă frântă şi nepătimaşe şi minte cinstită care nu se laudă că le ştie pe toate, nu se entuziasmează de ale sale şi nu se emoţionează că va fi văzut cu ele... ca să-şi ia răsplata profiturilor de la fraieri.

Ştiţi voi pentru ce e rugăciunea asta scurtă şi permanentă? Pentru ca să domolească în om pofta de rugăciuni făţarnice şi lungi căci el vrea mereu ca să fie văzut de oameni şi să-şi ia răsplata prozelită de la ei... ca un viclean prooroc mincinos şi făţarnic dar care, credool feroce fiind, nu se lasă cu una şi nici cu două, căci are ambâţ semeţ... şi musai îi trebuie trei, 'dar' fără ca să jertfească nimic, nicio plăcere, nicio avere, şi de aia începe şi se bâţâie toată ziua şi bagă vrăjeala căci e greu până-ţi bagi ideeea mântuirii: cui cu cui se scoate. Dar ce se întâmplă cu scândura dacă faci ca prostul şi tu experienţa asta?.. Nu ştiţi.

Iar v-am dat lecţii... ca să faceţi voi şi eu să stau în pauză... încărcându-mă ca un condensator 'vrednic', la lumină, cu absolut nimic. Scuze, că se pare că nu mă pot abţine de la a da lecţii pitoniceşti pe care să le facă alţii... exact aşa ca mine... numai că eu nu la mai fac din moment ce am ajuns profesor de tragedie, de scenarită şi rolurimă ocărâtoare... nu-mi mai trebuie nimic... decât un singur glonţ.

Mă rog însă ca să se tragă cu gloanţe oarbe... că dacă mă vede cineva precis mă-mpuşcă fix în ochi. Nu de alta ci ca să nu mă chinui... că doar se vede că mă chinuie nu talantul dosit ci talentul.

''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi tot Cuvântul lui Dumnezeu, Învăţătorule miluieşte-mă şi pe mine puturosul şi păcătosul şi trădătorul şi vânzătorul de daruri, că se pare că am ajuns doar un hoţ zgârcit şi profitor adică aşa cum e toată scândura cea largă... sunt un introdus învârtit în afaceri cu cuie, sunt un şurub.

Nu ştiu ce ar mai putea fi de râs... E voie oare ca să râzi de deznădejdea ta?