Cred că este important să folosim în continuare nevoință. Străduința(efortul) luate în sine nu ne conduc nicăieri. Când vorbim de nevoință (=chin=cruce) deja vorbim de urmarea lui Hristos. Cu alte cuvinte străduințele nu duc nicăieri dar dacă în străduințele noastre stăm permanent în legătură cu Dumnezeu atunci harul se coboară peste ele și din străduințe se transformă în nevoințe adică în purtarea Crucii ceea ce este mântuitor. Nu pretind că sunt bine așezat unde sunt dar acum când scriu chestiile astea simt că sunt prin preajmă...permite-mi să te felicit pentru cuvintele citate mai jos...atâta timp cât vei continua să cauți înțelesul mai profund cred că ești în siguranță...putem să fim plini de cele mai bune intenții și să fim tobă de patristică dar sa fim de fapt foarte departe de ortodoxie cu credința noastră și chiar cu faptele noastre bune.

Hristos cu noi!