Am si eu o intrebare. Poate imi raspunde cinva ...: beau dint-un pahar de vin alb, cu aroma imbietoare si gust dulceag. E cel mai bun pe care l-am baut vreodata. Cati puteti sa ma contraziceti fara sa gustati macar o data din vinul meu. V-as da sa gustati si voi, cred ca o gura e de sjuns pentru o parere fondata. Oricum pana o sa gustati, parerea mea e cea care conteaza.
Ma aflam intamplator in bucataria unei doamne din campina si am vazut intr-o poza un barbat cu par lung si niste ochi care te obligau sa aflii mai multe despre ei. Initial am zis ca e fiul gazdei, dar am aflat curand ca este vorba de Oliver Nicolai. Am primit si eu acesasi tratament cu fotografii cu lumini ciudate, cu legende, casete si altele. Nimic care sa ma impresioneze. Am invatat de mult sa ma bazez doar pe simturile mele si sa nu plec urechea la minciuni. Nu prea aveam chef de invatat si am cautat prin biblioteca gazdei sa ma destind cu putina beletristica. Am ajuns sa citesc niste carti cu un subiect interesat, care se legau una de alta intr-o oarecare masura. Mi-au deschis apetitul pentru occultism. Au trecut 2 ani de atunci. Am ajuns la Arad. Mi-am dorit. Mi-am dorit atat demult sa vad cu ochii mei ceea ca povestisera atatia incat la 20 de ani, cu 200 mi lei in buzunar, cu nasul pe tren (apropo ... din Ialomita pana in Arad sunt cam 800kmm). Am ajuns . Abia am gasit templul . Nu e un templu fastuos. E practic o sala de sport mai joasa. Deloc pompoasa. Nu stiu de ce .. dar ma simteam de parca se implinea un vis. Reusisem sa ajung acolo unde mi-am dorit si unde nu creadeam ca e posibil sa ajung. Nu am avut revelatii, nici nu am vazut vindecari miraculoare. In schimb am plans fara sa am puterea de a ma opri. Un plans care ma spala, ma vindeca si ma impaca cu mine. Plangeam si nu stiam de ce.
Dragii mei. Nu zic sa crezi bazat doar pe cateva descrieri si poze. Daca vrei sa gusti din vinul meu trebuie sa iti doresti aceasta, dar pentru tine nu din interese, sa depui efortul de ati misca fundul de pe scaun si din fata calculatorului(pentru aradenii nostrii care habar nu au pe ce lume traiesc), si sa te duci pe strada porumbitei nr.13 si sa gusti. O gura e de ajuns pentru a-ti face o parere.
Acum depinde si de voi.
|