Ieri,pe cand ascultam Acatistul Sf.Parascheva am citit mai multe despre desfasurarea procesiunii de la Iasi si amintindu-mi de vremurile cand cadeam in genunchi sa ma rugam in fata moastelor unor Sfintii din tara,mi-am pus intrebarea pt prima data daca este normal sa veneram intr-atat niste oseminte,ramasite umane??
Pana la urma,ne inchinam lor...facem cruce,le sarutam sau cadem in genunchi in fata lor...
Pe de o parte ar fi normal,pt ca ei Sfintii au fost situati duhovniceste acolo unde noi doar nadajduim,speram sau cateodata chiar nu putem cuprinde cu mintea noastra limitata sacrificiile supraomenesti de care ei au fost in stare!In plus,datorita faptului ca au fost oameni ca si noi sunt mai apropiati de natura noastra si cred ca sunt cei mai buni mijlocitori pt noi...
Si totusi,exista aceasta rezerva in folosirea tuturor protocoalelor (aceleasi)pe acre le folosim si pt.Dumnezeu. Adica daca te duci in vizita in castelul unui imparat se presupune ca lui ii vei arata cea mai mare onoare si nu vei cadea in genunchi in fata tuturor slujitorilor lui,indiferent de rang.
Imi pare rau ca nu-mi amintesc decat vag despre ingenunchierea unui personaj biblic in fata unui inger in care exista urmatoarea replica"scoala-te frate si nu-mi ingenunchea mie ca si eu sunt slujitor ca si tine!"
In fine,aceste intrebari apar dintr-o insuficienta cunoastere asa ca personal ii rog pe cei mai"avansati"sa ne indrume.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|