[adam000]

In primul rand trebuie sa stii ca biserica ortodoxa ii considera si pe cei adormiti ca fiind vii. De aceea li se spune adormiti si nu morti. Pentru ca sufletele lor nu au murit ci au ajuns la Domnul. De aceea exista rugaciuni pt adormiti (gandeste-te logic ca daca sufletele lor ar fi moarte nu ai avea nici un motiv sa te mai rogi pt ei - si tocmai pt ca sufletele lor se considera ca nu au murit, se fac rugaciunile specifice pt cei adormiti). De aceea dai si pomana, cu nadejdea ca prin milostenia ta sa ajuti sufletele, vii in fata Lui Dumnezeu, ale celor dragi adormiti.

În prealabil postat de sophia

In tara sambata se fac pomenirile. Iar botez si cununie cam tot sambata, sau duminica.

Vad ca deja ti-ai dat singura raspunsul - daca sambata se fac si parastase si botezuri si nunti, nu inteleg ce anume te-a socat atat.

În prealabil postat de sophia

Mi se pare oribil mai intai pentru cei implicati: unii tristi, cenusii cu colivele pentru mortii lor dragi, altii colorati si veseli gata de petrecere.

Sofia, la slujba parastasului (pomenirea mortilor) se canta "cu Sfintii odihneste Hristoase sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit"

Este o rugaciune foarte frumoasa care exprima bucuria nadejdii in Hristos (de aceea se si canta?).

Acum eu te intreb pe tine: ce bucurie mai mare ai avea daca tu ai stii ca cei mai dragi adormiti din neamul tau sunt odihniti de insusi Dumnezeu impreuna cu Sfintii, in Rai, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit?

Nu ar trebui sa fie o rugaciune perceputa cu tristete de catre oamenii care isi pomenesc pe cei dragi adormiti. Mai ales ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu, cu crediinta, cu dragoste si cu nadejde in El - nici o rugaciune nu ar trebui sa fie perceputa ca trista atunci cand este nadejde in Dumnezeu.

Daca toti care ar veni la biserica cu colivele, nu ar veni doar ca sa implineasca o randuiala "ca asa se face", ci chiar ar asculta cu atentie si luare aminte slujba parastasului, ar vedea cata nadejde in Hristos si cat bine exprima pt cei adormiti si nu s-ar mai intrista.

În prealabil postat de sophia

Si cum poate preotul sa se transpuna dintr-o situatie in alta?

Nu se transpune din nici o situatie in alta, pentru ca toti credinciosii ar trebui sa participe la parastas toti in rugaciune cu deplina nadejde in binele pe care Hristos il aduce sufletelor vii ale adormitilor pomeniti. Repet, nici o rugaciune nu ar trebui sa fie perceputa ca trista atunci cand este nadejde in mila (dragostea) Lui Dumnezeu, atunci cand chiar crezi in bunatatea si dragostea, iubirea de oameni a Lui Dumnezeu.

De aceea la slujba parastasului (pomenirea mortilor) se mai canta: "Cela ce prin adancul intelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisesti, si ceea ce este de folos tuturor le daruiesti, Unule, Ziditorule, odihneste, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, ca spre Tine nadejdea si-au pus, spre Facatorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru".

Daca toti oamenii care vin cu colivele chiar ar crede, daca chiar ar simti cu toata taria in sufletele lor ca fiind adevarate aceste cuvinte ale rugaciunii slujbei parastasului, daca chiar ar crede toti ca din iubirea Sa de oameni, cu dragoste, Dumnezeu le da tuturor ceea ce le este de folos - si celor vii si celor adormiti, atunci nu ar mai exista oameni tristi si cenusii atunci cand se roaga Lui Dumnezeu, nu ar mai exista oameni tristi la nici o rugaciune si la nici o slujba.