Ioaș a fost un rege al Iudei, fiul lui Ohozia și al Țibiei, din Beer-Șeba. El a domnit între 837 î.Hr. - 800 î.Hr. (Albright), 835 î.Hr. - 796 î.Hr. (Thiele) sau 842 î.Hr. - 802 î.Hr. (Galil), domnind astfel 40 de ani

Ioaș a fost scăpat - pe când era nou-născut - de la moarte de către sora sa mai mare Ioșeba și de către preotul Iehoiada; pentru că Atalia, bunica lui Ioaș, pusese stăpânire pe tron și elimina potențialii pretendenți. Când a ajuns la vârsta de șapte ani, Ioaș, ajutat de preotul Iehoiada, a ucis pe Atalia și pe aliații ei, el devenind rege peste Iuda (IV Regi 11:2-21).

Când a devenit major, Ioaș a fost nevoit să-și apere țara de sirieni, conduși de regele Hazael. După ce a cucerit cetatea Gat, Hazael a pornit spre Ierusalim. Ioaș a scăpat doar plătind un tribut mare sirienilor (IV Regi 12:17-19).