"Pocainta nu are sfarsit pe pamant, caci sfarsitul pocaintei ar insemna ca am ajuns intru totul asemenea lui Hristos.
Cea mai mica deosebire intre Hristos si noi cere o pocainta adanca: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui DUMNEZEU, miluieste-ne pre noi. Acest cuvant exprima distanta pe care o simtim a fi intre El, Fiinta Absoluta si vecinica, si noi insine.
Daca nu suntem cu adevarat intru totul asemenea Domnului, cum am putea noi petrece vecinic cu El?, se intreba Sfantul Simeon Noul Teolog. Pentru el, ca si pentru noi, este cu neputinta. Nu ne ramane decat rabdarea" (Cuviosul Sofronie Saharov).
|