"Cand vreunul dintre vrasmasi te va rani in lupta si vrei sa intorci sabia lui asupra inimii lui, fa asa cum te sfatuim: descoase in tine insuti gandul aruncat de el, ce fel este si din cate lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea.
Iar ceea ce zic aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gandul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta in mintea care l-a primit, in sensul aurului, in aurul insusi si in patima iubirii de bani.
Apoi intreaba: Ce este pacat dintre acestea: Oare mintea? Dar atunci cum este ea chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avand minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul insusi este pacat? Dar atunci de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar acesta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrasmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu.
Aceasta placere avem sa o taiem, dupa indatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetand tu aceasta, se va nimici gandul, desfacandu-se intr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea s-a ridicat la inaltime" (Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea gandurilor, c.20, Filocalia I ).
|