Citat:
În prealabil postat de lorena29
sa nu mai urasc oamenii..?
|
In societatea complicata in care traim ne-am obisnuit sa-i vedem pe semenii nostri nu ca pe niste persoane unice si irepetabile, ci pe niste indivizi care alcatuiesc o gramada impersonala. Ii privim cu indiferenta, altadata cu vrajmasie, altadata cu rivalitate, de cele mai multe ori in mod negativ si arareori pozitiv. Ne-am intrebat pe cati dintre acesti oameni ii chinuiesc probleme personale si familiale grave ? Ne-am gandit vreodata cum ar putea influenta viata lor un zambet, un cuvant bun sau cedarea prioritatii pe drum sau un alt serviciu public ? Ne-am gandit cum le-ar putea schimba dispozitia un cuvant sau o miscare de bunatate si de dragoste ? Si cum poate asa ceva sa dureze ? Si invers, putem sa ne inchipuim cat de negativ poate sa influenteze dispozitia si viata altuia un cuvant rau, o miscare de indiferenta ?
Cate familii sunt chinuite de aceasta tactica! Reactia la vrajmasie e de obicei vrajmasia. La cuvantul rau se raspunde cu un cuvant rau. Si raul avanseaza irezistibil. Un cuvant rau seamana cu un chibrit, care poate sa creeze un incendiu devastator.
Intelepciunea ascetilor pustiei ne invata :
A zis Avva Pimen: <<rautatea nu neutralizeaza deloc rautatea, ci daca cineva iti face rau, tu fa-i bine, ca sa faci sa dispara rautatea prin lucrari bune>>.
[din cartea <<Responsabili pentru toate>>, de Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, editura Egumenita]