Cred că trec prin ceea ce treci și tu așa că îți pot spune lucrurile pe care le-am înțeles eu, iar tu vei decide ulterior dacă ești de acord sau nu. În primul rând iubirea nu are cum să fie pierdută. Dacă despre iubire e vorba, apăi fii fără grijă că legăturile ei rezistă în veșnicie indiferent de drumurile pe care oamenii le pot avea în viața asta și de aparenta distanță dintre ele. „Dragostea nu moare niciodată” (1 Corinteni, 13)

Problema noastră e că dragostea e doar un strop(în cel mai bun caz), iar restul e idolatrie care doar pare dragoste. Suferința din dragoste alină și fericește sufletul. Suferința din idolatrie(când pierdem sau este depărtat de noi un idol) duce la deznădejde
....e posibil să fii(cum am fost toți de atâtea ori) în opoziție cu porunca „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”. Nu medita cu superficialitate la această posibilitate ci încearcă să înțelegi ce am vrut să zic și să fii sincer cu tine însuți.

p.s.: Caută răspunsul numai la Dumnezeu..chiar dacă nu te mai poți ruga, caută răspunsul numai acolo.

p.p.s.: spui că Dumnezeu trece cu vederea rugăciunile tale și e nepăsător. Eu spun că nu ai dreptul să zici așa ceva și sunt convins că Dumnezeu ți-a dovedit de nenumărate ori că nu e nepăsător...chestiunea e alta: „răbdare NU până la prășit(o lună, două, o mie sau alt timp decis de noi), CI până la SFÂRȘIT”

Hristos în mijlocul nostru!