Citat:
În prealabil postat de Mtcrysty17
Dintr-o iubire pierduta..... nu am putere nici Tatal nostru sa il mai spun...... ce sa mai zic de acatiste citite, cum faceam inainte, rugaciune neincetata in minte si suflet, post cel putin o data pe saptamana...... toate s-au dus..... oricate probleme as avea, nu ma mai rog..... nu mai am nadejde ca Dumnezeu ma poate ajuta..... dupa zile, luni intregi de rugaciune adanca, nu s-a aratat nici macar un gram de lumina in intunericul vast din jurul meu....... din contra, totul a disparut....... nu vreau mila de la nimeni, vreau doar sa inteleg cum se poate ca El sa treaca nepasator pe langa niste munti de durere, nici macar Sa arunce vreo privire la nori intregi de rugaciune trimisi catre cer, la rauri de lacrimi scurse prin pamant..... toate astea impreuna cu putin ajutor de la diavol au dus la o deznadeje crunta, care ma indeparteaza putin cate putin de tot ce am construit in mintea si sufletul meu alaturi de El, tatal meu din ceruri...... cred cu toata fiinta mea in El si in tot ce tine de ortodoxie, dar nu Il mai simt alaturi..... toata focul meu interior a ajuns doar un carbune incins, care e pe cale de a se stinge..... Va rog sa ma iertati.....
|
Sa sti ca numai noi ne putem indeparta de Dumnezeu, El sta cu noi pana in clipa cand ajungem in iad, daca acolo vrem sa fim. Si acolo tot prin voia noastra ajungem. Sa sti ca ce simti tu e ceva satanic, dragostea ne face liberi, ne facem sa iubim creatia, nu ne impatimeste si nici intristeaza asa. Gandeste-te bine la ce simti si uite-te in interiorul tau, vezi ce e cu adevarat important, vezi-L pe Hristos si puneti nadejdea in El. Cel ce a facut Cerul si Pamantul, ingerii si puterile, Dumnezeul a tot, ce te iubeste mai mult decat orice cu siguranta te va salva si mangaia daca te dai in Bratele Sale! Dumnezeu, Maica Domnului si toti Sfintii sa fie cu tine!