Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Da, cred că îi este și frică, frică de ce ar putea urma după operație dar lupta ce se dă în sufletul ei este în mare măsură una de natură duhovnicească, de lăsare în voia lui Dumnezeu.
|
Daca exista sanse mici ca operatia sa reuseasca si sa-i fie de real folos sau chiar si un pericol asociat cu operatia in cauza (de a nu mai vedea deloc sau chiar a-si pierde viata) atunci duhovnicul poate recomanda (nu impune!) evitarea operatiei.
Din ce ai spus tu, se intrevad prea putine detalii legate de aceste aspecte, multi ar putea trage concluzii pripite si nu tocmai favorabile ideii de credinta.
In orice caz, duhovnicul nu poate spune "fa asa" intr-o astfel de chestiune ci poate mai degraba sa faca recomandari.
Cine va avea grija de femeia respectiva daca ramane oarba?
Cei care se nasc asa invata pe parcursul unei intregi vieti cum sa aiba grija de ei insisi, cei care isi pierd vederea peste noapte, nu vor putea ani buni sa faca lucrul asta..
Deci nu e vorba doar de crucea pe care ea insisi ar trebui sa si-o asume ci si cineva din familie, iar daca e vorba de o operatie usoara, cu sanse mari de reusita si a carei costuri nu sunt din cale afara de impovaratoare, nu cred ca ar fi deloc moral ca cineva sa prefere sa fie o povara pentru altii.