"Omul cuminte, gandindu-se la puterea tamaduioare a judecatilor dumnezeiesti, poarta cu multumire necazurile care-i vin prin ele, nefacand pe nimeni vinovat pentru ele, decat pacatele sale.
Iar cel nebun, necunoscand providenta atotinteleapta a lui Dumnezeu, pacatuieste si cand e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Suta a doua a Capetelor despre dragoste, c.42, Filocalia II ).
|