[nutucutu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Dincolo de chip
Ingnaţiu de Loyola⁴, un militar ambiţios şi creator, Assisi⁵, are o metodă duhovnicească care se bazează pe imaginaţie. Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus, într-o împrejurare oarecare, şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E ceva de folos, dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (apar nălucile, vederile false, etc.).

Sfintii pomeniti mai sus ne invata un lucru de bun simt. Daca miine, de exemplu, am merge la o intilnire cu Traian Basescu si Emil Boc, ne-am pregati, ne-am imbraca mai bine, poate am trage o fuga si pe la frizer etc. Daca intilnirea va fi televizata? Cred ca unii dintre noi n-am dormi toata noaptea de emotie. Totusi, atunci cind mergem la intilnirea cu Creatorul si Stapinul universului noi ne gindim la mincarea pe care trebuie sa o facem sau la cine stie ce. Sfintul Ignatiu de Loyola si Sfintul Francisc ne invata sa ne pregatim pentru intilnirea cu Domnul (acesta e lucrul de bun simt despre care vorbeam). Pentru ca Ii vorbim si stim ca e de fata. Iar daca stim acest lucru, de ce sa ma chinui s ma gindesc ca nu ar fi de fata? Deci, in loc sa ma rog, ma chinui gindindu-ma ca-mi apar naluciri si cum scap de ele . Sfinta Tereza de Avila spunea ca un singur lucru e necesar atunci cind apar nalucirile: sa continuam sa ne rugam. Pentru ca cel rau nu va suporta sa vada ca Ii aducem slava Lui Dumnezeu si va fugi cu coada intre picioare cind va vedea statornicia noastra. Iar daca e Domnul, El ne va vorbi, asa cum ne-a promis in Sfinta Scriptura.

Mai este putin si sarbatorim Craciunul. Cel care a facut prima data o iesle de Craciun a fost sfintul Francisc de Assisi. Va sugerez sa mergeti intr-o noapte de iarna intr-un grajd si sa va imaginati ca acolo se naste un prunc. Cred ca ne-ar ajuta sa realizam ca nasterea Domnului nu e o simpla poveste. Cum pot medita la nasterea Domnului cu gindul la stelutele din pomul de iarna? La ce ar trebui sa ne gindim cind spunem Tatal nostru in seara de Craciun?

Tot sfintul Francisc de Assisi este cel care a alcatuit devotiunea Calea Crucii, devotiune practicata de credinciosii catolici in perioada Postului Mare, cind meditam la patima si moartea Domnului.Si sincer, mi-ar place sa fiu capabila sa Il insotesc pe Domnul nostru pe Calea Crucii, chiar cu gindul, sa pling si sa-i cer iertare pentru mine si pentru lumea intreaga pentru faptul ca L-am rastignit. Noi toti. Asa a facut sfintul Francisc de Asissi. Acestuia i-a aparut Domnul nostru Isus Cristos, care i-a spus ca rugaciunile lui au ajuns la El astfel incit sa-I cera orice si ii va asculta rugaciunea. Stiti ce i-a cerut sfintul Francisc Domnului? Ca toti crestinii care se vor ruga Tatal nostru, Bucura-te Marie si Slava Tatalui in biserica in care el se afla in acel moment sa se mintuiasca. Vedeti? Nu a cerut nici sanatate, nici viata lunga, nimic pentru el insusi. El se gindea asemenea Mintuitorului, la mintuirea aproapelui.

Am vazut de multe ori ortodocsi care condamna aceasta metoda de rugaciune si nu inteleg de ce. In primul rind ca nu au practicat aceasta metoda si in al doi-lea rind ca nu ne dau alta varianta de rugaciune (de vreme ce noi nu stim sa ne rugam, asa cum spune sfintul Pavel). Din punctul meu de vedere orice metoda de rugaciune in afara de cele propuse de sfintul Ignatiu de Loyola sau Francisc de Assisi este greoaie si oboositoare. Cu metoda lor ma bucur cind sint linga iesle, pling cind sint la picioarele crucii si este mult mai usor si mai simplu. Nu stiu de ce considerati gresit acest mod de a ne ruga.