Nicidecum ideea reîncarnării (dacă asta vrei să susţii) prin care karma duce la inegalitatea oamenilor la naştere (orbi, schiopi etc).

Menţiunea ta face referire la Evanghelia după Ioan 9, 1-3:
1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

Ceea ce este subliniat în această menţiune este puţin peste puterea noastră de întelegere, depăşeste firea noastră, de aceea trebuie să apelăm la la credinţă.

Ucenicii, delegaţii noştri de lângă Dumnezeu Îl întrebau pe Iisus: “Învăţătorule, cine a păcătuit? acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”. Când nu poţi face nimic, faci “ştiinţă”, întrebi de cauză, iar când cauza e un păcat, faci morală. Oricum, chiar încercuiţi în neputinţă, încercăm o măsură preventivă. Ceea ce au păţit alţii, tu poţi să nu păţeşti, dacă ocoleşti greşelile lor.

Se poate constata că Iisus a vorbit cu ucenicii Săi despre puterea dezastruoasă a păcatelor şi de transmisibilitatea lor în urmaşi, adevăr revelat primit de Moise în Muntele Sinai, astfel: - Ieşire 20,5: “Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor care Mă urăsc pe Mine până la al treilea şi al patrulea neam, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.

Din această menţiune evanghelică putem constata care este deosebirea dintre noi şi Iisus. Iisus era şi este Dumnezeu. Mulţi n-au ştiut şi nici nu vor şti până la sfârşitul lumii că Iisus este Dumnezeu (pentru că nu vor să ştie). Vindecarea aceasta minunată a orbului din naştere face dovada dumnezeirii Lui şi-i arată omului marginile puterii şi ştiinţei sale. Până aici, ideea centrală menţiunii subliniate este de a scoate în relief DUMNEZEIREA LUI IISUS HRISTOS.

ps: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 29).