Citat:
În prealabil postat de nutucutu
As vrea sa va intreb doua lucruri:
1. Cum primeste Biserica Ortodoxa revelatiile de la Domnul nostru daca isi indeamna membrii sa refuze orice imagine? Pentru ca inteleg ca daca vine Domnul nostru Isus Cristos si bate la usa sufletului dumneavoastra sinteti indemnat sa-L alungati pentru a nu fi inselat si dispretuit.
|
Păi luați aminte la ceea ce am postat mai sus...nu am să repet la nesfârșit acest lucru. Vă mai postez și un text referitor la rugăciunea neîncetată:
"Nu se ajunge la rugăciune neîncetată câtă veme ești pătimaș, ci ajungi la primejdie de năluciri, haluciații, chiar în stare de veghe. Când amesteci rugăciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de năluciri. Unii Îl văd pe Domnul Iisus Hristos ca un tânăr de care se îndrăgostesc, ca rod al patimii. Cu înșelări de acestea se ajunge până la nebunie. I
ar cel bolnav psihic îl poți ajuta doar dacă e conștient de boala sa. Până nu te purifici de patimi, nu te avânta în rugăciunea neîncetată, că satana te prinde în înșelăciuni drăcești, în loc de vederi cerești. Întâi trebuie făcută despătimirea. Cum? Trebuie lepădată iubirea de sine, iubirea curvească de sine și semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecata, cârtirea, nemulțumirea. Sunt două faze ale nevoințelor:
1. Faza ascetică – toată strădania din partea omului să se purifice de patimile sale.
2. Faza a doua, după această biruință, caracterizată prin darurile Sfântului Duh, care ridică mintea la stări de credință luminată. Sfinții au făcut nevoințe grozave, înfricoșătoare și au ajuns la starea lui Adam înainte de cădere, când fiarele în prezența lor leapădă starea lor de fiare.
Ca exemplu, apropape contemporan,
avem pe Sfântul Serafim de Sarov și blândețea fiarelor din pădure. Sfinții iubesc toată făptura lui Dumnezeu.
Faza ascetică cuprinde nevoințele, iar faza mistică se caracterizează prin darurile Duhului Sfânt, care ridică sufletul și mintea la stări luminate de credință. Despătimirea este condiția rugăciunii neîncetate.
Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creația lui Dumnezeu."
Citat:
În prealabil postat de nutucutu
Sa ne amintim de toate vedeniile si revelatiile avute de sfintii Vechiului si Noului Testament. A refuzat cineva revelatiile pentru ca ar putea fi inchipuiri?
|
Am ales un text biblic Luca (1,28-30), cred că este destul de sugestiv:
28. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
29.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
30. Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
Această arătare a îngerului Gavriil în final nu a fost refuzată, dar cum este primit poate vă dă de gândit.
Citat:
În prealabil postat de nutucutu
2. Cui ii pasa ca e inselat sau dispretuit? Cine ma poate dispretui in timpul rugaciunii? Cel rau. Iar daca o face, o face cu sau fara rugaciunea mea. Chiar nu-mi pasa. Si cu ce pot fi eu inselat? Pentru ca spun: "faca-se voia Ta". Imi doresc ceva? Nu. Ma supun vointei Tatalui, oricare ar fi ea.
|
Faptul că nu vă pasă este iarăși un semn de întrebare. Dar din nou vă respect libertatea de a alege.
ps: am deviat de la subiectul topicului...nu este necesar mai interveniți cu alte idei pe această temă...este evidentă diferența între ce ne spun cele 2 Biserici despre rugăciune...fiecare suntem liberi să alegem