[TINERI PENTRU ROMANIA]

NAŢIUNE ŞI INDIVID

O naţiune, ca orice fiinţă vie, continuă să se formeze zilnic şi noi indivizii care o alcătuim trebuie s-o protejăm dacă nu vrem să ne depreciem, să ne autodistrugem.

Naţiunea este asemenea acelor conglomerate de pietre formate în apele repezi.
Mortarul care uneşte aceste pietre e datorat chiar uzuri lor şi mişcării lor.
Când acest amestec e dus la vale alte pietre se lipesc de el. Se crează astfel straturi suprapuse.
Chiar dacă fiecare element al amestecului îşi păstrează specificul, el rămâne totuşi solidar la acţiunile externe cu întregul din care face parte. Această solidaritate dă rezistenţă împotriva forţelor potrivnice atât întregului, cât şi părţilor sale componente.
Când o piatră se desprinde din conglomerat, ea se rostogoleşte cu rapiditate, se uzează şi ajunge pulbere. O asfel de piatră, chiar dacă se ataşează de un alt conglomerat, e micşorată şi în parte distrusă.

Astfel individul este legat de toţi înaintaşii săi morţi prin lucrarea indivizilor care l-au precedat ca piatra de conglomeratul cimentat prin lucrarea părţilor sale componente.

Nu suntem stăpânii gândurilor care se nasc în noi. Ele nu se datorează inteligenţei noastre, ele sunt moduri de a reacţiona care traduc vechi dispoziţii fiziologice.
Ne elaborăm judecăţile şi raţionamentele în funcţie de mediul în care trăim.
Raţiunea noastră este înlănţuită în asemenea măsură încât toţi călcăm pe urmele înaintaşilor noştri.
Nu există idei personale, chiar ideile cele mai originale, judecăţile cele mai abstracte sunt moduri generale de a simţi şi se regăsesc la toţi cei care alcătuiesc naţiunea.

Suntem continuatorii înaintaşilor noştri. Ei gândesc şi vorbesc în noi. Tot şirul descendenţilor sunt una şi aceeaşi fiinţă. Fără îndoială că sub acţiunea vieţii ambiante poate apărea aici o mare complexitate dar aceasta nu va denatura esenţialul
E ca o construcţie pe care o perfecţionăm. Casa e aceeaşi dar modificată.
Acela care se lasă pătruns de aceste certitudini abandonează pretenţia de a fi altfel decât înaintaşii săi spunându-şi: „Eu sunt ei.” Astfel individul dispare pentru a se regăsi în familie, neam şi ţară.

Mareş Răzvan